Salariile primite de angajații din sectorul privat al Greciei sunt mai mici cu 30%-58% decât cele ale angajaților care lucrează pentru stat, potrivit unui raport publicat recent de Comisia Europeană, relatează Kathimerini.
Cu toate că statul este principalul vinovat pentru criza financiară în care se află țara, sectorul privat a suportat cel mai mare impact al ajustării fiscale, cu 1,5 milioane de persoane care au îngroșat rândurile șomerilor și salarii considerabil mai mici decât angajații din sectorul public, pentru cei care și-au păstrat locurile de muncă.
Astfel, în sectorul privat, salariul de bază al unui absolvent de studii superioare cu vârsta de peste 25 de ani, fără experiență de muncă, este de 586 de euro pe lună și de 510 euro pentru cei sub 25 de ani. În sectorul public, un astfel de angajat primește pe lună 1.000-1.100 de euro.
Un angajat necăsătorit și fără diplomă universitară este plătit în medie cu 761,9 euro pe lună în sectorul privat, față de 1.000 de euro pentru cei care lucrează la stat.
Sectorul privat mai este afectat de costurile mari, altele decât cele salariale, care împovărează oamenii de afaceri mai mult decât în alte țări europene, ceea ce duce la creșterea șomajului, muncă la negru și evitarea plății contribuțiilor pentru asigurări sociale, ca și la un nivel scăzut al investițiilor.
Economia Greciei a evoluat peste așteptări în trimestrul al treilea, înregistrând o contracție de 3%, cea mai mică din aproape trei ani, datorită redresării turismului, potrivit estimărilor publicate în această lună de Biroul pentru statistic ELSTAT. Grecia nu publică date trimestriale oficiale referitoare la evoluția PIB.
Creditorii internaționali ai Greciei anticipează că economia se va contracta în acest an cu 4%, urmând ca anul viitor să înceapă o ușoară redresare.
Rata șomajului s-a menține la circa 27%, de peste două ori mai mare decât rata medie din zona euro, de 12,2% în septembrie.
Șomajul este o problemă majoră pentru guvernul de la Atena, care încearcă să respecte țintele bugetare și să aplice reformele structural prevăzute în acordul de finanțare încheiat cu creditorii internaționali.